Dragonier
| Dragonier | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Monocotyledoneae |
| Ordin: | Asparagales |
| Familie: | Asparagaceae |
| Subfamilie: | Nolinoideae |
| Gen: | Dracaena |
| Specie: | D. draco |
| Nume binomial | |
| Dracaena draco (L.) L., 1767 | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Dragonierul (Dracaena draco) este un arbore asemănător cu un palmier, de dimensiuni mari, răspândit în insulele Canare, Capul Verde, Madeira și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m și o tulpină ramificată, la vârful ramurilor sunt adunate frunzele ensiforme (de forma unei săbii), lungi până la 60 cm, de culoare verde-închis, formând un buchet. Inflorescența este densă, extinsă, racemoasă. Perigonul alb. Fructul este o bacă portocalie, sferică. Rezina obținută din dragonier are o culoare închis-purpurie și este numită sângele dragonului fiind comercializată; este folosită ca pigment la prepararea vopselelor și cernelurilor și în medicina populară ca astringent.[2][3][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dracaena draco. The IUCN Red List of Threatened Species
- ^ Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965
- ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Enciclopedia plantelor decorative. Vol. III: Sere – balcoane – apartamente – terase. Editura ALL, București, 2012
- ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
